Viața mamei este compusă din osteneli și neliniști, dureri și jertfe, urcuș și Golgota, pe care de bună voie le primește, fără murmur. Și nu numai că le primește, ci le consideră mai prejos decât bucuria pe care o simte pentru faptul că și ea dăruiește cursului vieții oameni tineri, pe care se străduiește și se nevoiește să-i predea societății personalități integre.
Mama e curcubeul ce apare după orice furtună din viaţa noastră.
Mama e singurul loc din Univers unde rămâi neschimbat, desăvârşit, aşa cum ai venit pe lume. Pentru ea n-ai niciodată cearcăne, părul prea lung sau prea scurt, vopsit sau albit, ochii prea obosiți sau mâinile prea muncite.
Mama e stânca peste care nu se poate trece când e în joc binele copilului ei.
Oricât ai fi stat rătăcit de ea, eşti aşteptat, dorit, sorbit ca o ambrozie de iubire, clipă cu clipă. Nimic din ce spui nu e neinteresant, plictisitor, sau prea mult.
Mama este soarele, luna, stelele ce luminează viaţa copiilor ei.
Mamele nu risipesc nimic. Oricând vei fi pierdut ceva din tine, la ele îl vei găsi, uneori încă şi mai prețios decât ți-l aminteai.
Mamele ascultă, primesc, primenesc, aşteaptă, dăruiesc, vindecă.
Lângă ea vrei să auzi din nou poveşti pe care le ştii deja pe de rost. În oglinda ei te recunoşti aşa cum nu te mai ştiai privi. Aşa cum numai prin lentila iubirii poți vedea orice făptură.
Mama este o icoană sfântă pe care o purtăm cu toţii în sufletul nostru.
Mama e cufărul plin de amintiri frumoase, pe care îl deschidem ori de câte ori ne e dor de iubire și frumos.
Să o prețuieşti măcar la fel de mult cum te iubeşte ea.
