Constantin Brâncuşi! Astăzi se împlinesc 144 de ani de la naşterea marelui sculptor!

Constantin Brâncuşi! Astăzi se împlinesc 144 de ani de la naşterea marelui sculptor!

Constantin Brâncuşi, născut pe 19 februarie 1876, în localitatea Hobiţa, din judeţul Gorj, şi decedat pe 16 martie 1957, la Paris, în Franţa, figură centrală în mişcarea artistică modernă, este unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea.

În noiembrie 2015, era promulgată legea pentru declararea Zilei Brâncuşi ca sărbătoare naţională, stabilită pe 19 februarie. Legea a fost iniţiată ca o “reparaţie morală faţă de refuzul şi umilirea” lui Constantin Brâncuşi de către statul român.

Legea prevede că, pe 19 februarie, autorităţile administraţiei publice locale şi centrale pot organiza şi sprijini logistic şi material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.

Constantin Brâncuşi s-a născut pe 19 februarie 1876, la Hobiţa, judeţul Gorj, şi a absolvit, în 1902, Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti.

În 1903, a primit prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din Bucureşti.

Acesta este, de altfel, singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti.

La scurt timp, în 1906, îşi expune lucrările pentru prima oară la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris.

În 1907 este prezentată prima versiune a “Sărutului”, care a stat la baza celebrei lucrări “Poarta Sărutului”, din ansamblul de la Târgu-Jiu, din care fac parte şi “Coloana fără sfârşit” şi “Masa Tăcerii”. “Rugăciunea” şi “Domnişoara Pogany” se mai numără printre lucrările celebre ale sculptorului român.

Brâncuşi s-a stabilit la Paris, unde s-a stins din viaţă în martie 1957 – a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse -, lăsând moştenire statului român atelierul său şi un număr important de lucrări. Statul român, condus de partidul comunist, a refuzat însă să accepte moştenirea lui Brâncuşi. Astfel, atelierul său a revenit statului francez, iar Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris păstrează lucrările lăsate moştenire statului român prin testament.

Ansamblul Brâncuşi de la Târgu-Jiu a fost inclus, în 1991, pe lista tentativă a UNESCO. În ianuarie 2018, Ministerul Culturii redepus dosarul de candidatură al Ansamblului Brâncuşi pentru includerea în patrimoniul mondial UNESCO. Potrivit site-ului Institutului Naţional al Patrimoniului, ansamblul realizat în România este singura lucrare de artă monumentală de amploare creată de Constantin Brâncuşi, care avea la data conceperii proiectului (1935 – 1936) o recunoaştere mondială.

Cele mai cunoscute lucrari sunt: Domnisoara Pogany (1912-1933), Sarut (1907), Rugaciune (1910), Pasarea in vazduh (1923), Coloana fara sfarsit (1918), Poarta sarutului (1937), Masa tacerii (1937). Multe dintre acestea sunt sculptate la Paris. Multe dintre ele sunt expuse in muzeul dedicat lui in acel oras (pentru ca in timpul comunismului statul roman a refuzat lucrarile si obiecte din atelier lasate de sculptor mostenire Romanie), exceptie facand cele trei lucrari de la Targu-Jiu atat de bine cunoscute de orice roman.

Lucrarile sale au la baza aceeasi mostenire culturala care l-a inspirat chiar si in lucrarile de la Paris. In Masa tacerii se pot identifica simbolurile solare, iar in Coloana fara sfarsit echilibrul este redat prin perfectiunea geometrica a formelor. Constantin Brancusi este considerat un pionier al abstractionismului in sculptura, lucrarile sale impresionand prin modul in care artistul a folosit materialul si prin eleganta vizuala a lucrarii finale.

Coloana Infinitului sau Coloana fără sfârșit este o sculptură a artistului român Constantin Brâncuși, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului și Masa tăcerii concepute și executate de acesta. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 16 module octaedrice suprapuse, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără sfârșit” și a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

Poarta Sărutului este construită în întregime din travertin de Banbotoc. Monumentul are o înălţime totală de 5,13 m, o lungime de 6,45 m şi grosimea de 1,69 m. Fiecare din cele două picioare are o înălţime 3,25 m înălţime şi o lăţime de câte 1,69. Stâlpii sunt din plăci de piatră legate pe bază de ciment şi armătură de fier.

Related Articles